luni, 28 martie 2011

Sfântul Ciprian, omul care l-a învins pe Diavol


“Veniţi să ne judecăm, zice Domnul.De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.”(Isaia, cap.1)

 
      Povestea vieţii Sfântului Ciprian îmi face pielea de găină!  Şi mă întreb:  cum este posibil ca un om , ce se dedică  trup şi suflet  Diavolului, să fie scos din foc şi adus la mântuire? Cel mai bun răspuns l-am găsiit în cuvintele: " ceea ce  nu e posibil la oameni, se poate la Dumnezeu!"
   Se pare că, prin intervenţie divină, viaţa lui Ciprian s-a schimbat radical. Mărturisirea lui ulterioară  este cutremurătoare şi nu avem de ce s-o punem la îndoială :”Cu totul mă dădusem Diavolului, supunându-mă la toate poruncile lui…”

Un maestru al răului

       Ciprian se naşte în jurul anului 200 d.H., într-o familie de oameni înstăriţi din Cartagina. Părinţii lui păgâni îl trimit să studieze  la şcolile celor mai vestite temple ale zeităţilor din Caldeea, Atena, Agra. Dotat cu o perspicacitate înnăscută, ajunge avocat , profesor de retorică şi filozof. Învăţăturile păgâne îl fascinează în aşa măsură încât, în scurtă vreme, este recunoscut drept cel mai de temut vrăjitor al timpului său.Răutăţile pe care le face sunt de neimaginat: jertfeşte copii şi fecioare  pentru zeităţile  pe care le adoră şi cărora li se supune;  ucide oameni cu ajutorul farmecelor şi otrăvurilor pe care singur le prepară; stârneşte  tunetele şi ploile; face morţii din morminte să vorbească… Este un maestru al răului. Atât de bine îsi face vrăjile încât ,după cum singur mărturiseşte, îl impresionează chiar şi pe Diavol.Acesta , încântat de “realizările “ lui, îl laudă în faţa celorlalţi  întunecaţi, promiţându-i mari onoruri în viaţa asta, dar şi în cealaltă.Mai mult, îl premiază  punându-i la  dispoziţie  o ceată de diavoli  care să-l slujească şi să-l îndrume în opera de rătăcire şi distrugere a fiinţelor omeneşti. Faima  lui Ciprian se extinde  cu rapiditate printre oameni.Păgânii  îl onorează ca pe un înţelept, capabil să le rezolve toate problemele. Metodele lui nu sunt pentru oamenii cinstiţi…Aflat în plină glorie, Ciprian crede că puterea de care dispune este invincibilă.Viaţa îi arată însă că nu acesta este drumul.Pentru că, prin credinţă, o fecioară creştină, promisă lui Iisus, îi distruge toate necurăţiile şi îl salvează din ghearele Diavolului. Evenimentul  premergător întoarcerii sale la Dumnezeu este legat de o poveste de dragoste...

Criza de autoritate…

    Aglaid este un tânăr bogat de o moralitate îndoielnică, închinător la idoli, ce consideră că totul poate fi cumpărat.Se îndrăgosteşte de o fecioară pe nume Iustina, a cărei frumuseţe  răpitoare îi pune inima pe jar.Pentru că fata nu-i  împărtăşeşte dragostea , încearcă prin mijloace viclene s-o ademenească. Se gândeşte chiar s-o ia de soţie, dar cererea îi este refuzată. Recurge la un plan de răpire, dar ţipetele fetei alertează vecinii, care-i sar în ajutor.  Exasperat, dar cu dorinţa vie de a o avea, Aglaid recurge la serviciile lui Ciprian. Acesta, sigur pe el, îi promite că va face o vrajă, în urma căreia fata o să-i cadă în braţe... Asaltată de duhurile necurate trimise de vrăjitor, Iustina cere ajutorul lui Iisus,  petrecând mult timp în post şi rugăciune. Dumnezeu vede credinţa ei curată şi alungă diavolii.  Nicio incantaţie şi nicio licoare vrăjitorească  nu se pot atinge de fecioara care ,cu ajutorul rugăciunilor şi a crucii, reuşeşte să înlăture puterea întunericului.Chiar şi rostirea numelui fetei capătă puterea de a destrăma vrăjile! 
       Ciprian înregistrează eşec după eşec. În aceste condiţii, îşi dă seama că se luptă cu o putere necunoscută. Nu vrea să renunţe şi se implică personal, pentru că nu-şi poate permite să piardă faima de care se bucură . Nu concepe ca o fecioară neputincioasă să-l demoleze! Astfel , vrăjitorul ia, pe rând, chipul unei femei, apoi al unei păsări ,dar de fiecare dată vrăjile îi sunt năruite. Ruşinat şi enervat de aceste neputinţe, Ciprian  aduce  blestem asupra  rudelor fetei şi chiar a locuitorilor Antiohiei, lovindu-i cu boli şi ucigându-le animalele. Asupra Iustinei  trimite o boală grea, care o imobilizează la pat. Toate relele ce se abat asupra oraşului se pun pe seama refuzului fetei de a se mărita cu grecul. Oamenii îi cer fetei  să accepte cererea în  căsătorie, pentru ca nenorocirile să înceteze. Iustina se roagă fierbinte… Dumnezeu o ascultă. Intervenţia divină vindecă miraculos oamenii şi animalele. Onoarea Iustinei rămâne astfel nepătată.  

“Dumnezeul Iustinei, ajută-mi şi mie!”

     În urma acestei înfrângeri, dispreţuit de oamenii care altădată îl admirau şi respectau, Ciprian  hotărăşte să se retragă  pentru un timp. Reflectează, cumpăneşte şi hotărăşte: dacă nu poate birui pe acest Hristos şi crucea, înseamnă că puterea căreia i s-a supus şi de care s-a folosit până acum nu face doi bani. Hotărăşte astfel că nu mai vrea să fie complicele răului. Prin urmare, cere ruperea “contractului” cu diavolul, pe care încearcă să-l îndepărteze. Enervat de decizia lui Ciprian, întunecatul sare să-l omoare.Lupta este  inegală.Un om contra Diavolului?! Nu prea sunt şanse de scăpare! Şi când crede că nu se mai poate lupta cu o putere aşa de mare, îşi aduce aminte de fecioara care l-a învins cu ajutorul crucii şi rosteşte cuvintele: “Dumnezeul Iustinei, ajută-mi şi mie!” Apoi îşi face semnul crucii şi scapă astfel de vrăjmaş.

Pe drumul mântuirii, prin moarte martirică

                                                                  Ciprian şi Iustina

   Este  clipa marii răsturnări, momentul cheie, când viaţa Sfântului se schimbă radical. Reflectează la viaţa  dusă până acum , la faptele sale  rele şi începe să se căiască. Se naşte în inima lui o dorinţă spre bine, spre curat, spre iubire. Exemplul fecioarei îl conduce pe drumul cel bun.Mai întâi cere botezul de la episcop.Ca să-şi dovedească sinceritatea, arde toate cărţile vrăjitoreşti . Asta îl emoţionează pe slujitorul bisericii  şi hotărăşte să-l iniţieze în  credinţa creştină. Lacrimile unite cu dorinţa imensă de mântuire  îl determină pe episcop să-i dea botezul. Din acest moment, viaţa lui este închinată lui Hristos. Credinţa şi faptele sale îi fac pe mulţi să vină la creştinism. Urcă  pe treptele ierarhiei bisericeşti pas cu pas şi ajunge  episcop al Cartaginei.Pe Sfânta Iustina o face mai întâi diaconiţă, apoi  stareţă la o mânăstire de fecioare. Prin comportamentul său exemplar, Ciprian atrage admiraţia, dar şi ura unora, care  îi plănuiesc sfârşitul. În final, prigoniţi, întemniţaţi şi judecaţi, cei doi au parte de moarte martirică prin decapitare. Sfântul Ciprian şi Sfânta Iustina sunt prăznuiţi de Biserica Ortodoxă la 2 octombrie a fiecărui an.

                           Mâna Sfântului Ciprian, aflată la Biserica Zlătari din Bucureşti 


                                                                                              
Am găsit, în cărţile ortodoxe,

Rugăciunea Sfântului Ciprian

     “Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule şi Chivernisitorule a toate, Sfânt şi slăvit eşti; împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, slavă Ţie. Tu, Cel ce locuieşti în lumina cea nepătrunsă şi neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului şi nevrednicului robului Tău, depărtează demonii şi stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul şi fă-1 să-­şi dea roadele lui; copacii şi viile să-şi dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate şi eliberate de nerodirea pântecelui; acestea şi toata lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă şi toată zidirea de toate legăturile diavoleşti, şi dezleagă pe robul Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor şi ale puterilor potrivnice, împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri toată lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji şi de toate lucrările sataniceşti şi de toate legăturile lui, şi distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume. Aşa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău şi dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei şi dacă este legat în cer, sau pe pământ, sau sub pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor, sau cu al peştilor, sau prin necurăţie, sau menstruaţie, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin şerpi (vii sau morţi), sau prin pământul morţilor, sau a apei cu care se spală morţii, sau banii care se pun în mâna sau pe ochiul morţilor, sau legăturile cu care se leagă mâinile sau picioarele morţilor, sau de sunt farmece făcute pe căiţă, sau dacă a venit prin străpungere de ace ale păpuşilor, sau de sunt farmece aruncate pe apă curgătoare sau în foc, sau de sunt făcute pe argint viu, pe bani, mâncare sau ţărâna luată din urmă, pe cheagul de lapte, pe sporul casei, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare. Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoşti şi ştii toate, dezleagă, sfărâmă şi distruge, acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzeşte-1 cu toţi ai casei lui, de toate uneltirile diavoleşti. Zdrobeşte, cu însemnarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, toate puterile potrivnicilor. Pustieşte, distruge şi depărtează, pentru totdeauna, toate lucrările magiei, vrăjitoriei şi fermecătoriei de la robul Tău (numele).
Aşa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău şi pe robul Tău cu toţi ai casei lui, şi dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala şi de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, descântecele, argintul viu, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputinţa, prostia, neînţelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, şi de toate rătăcirile şi greşalele, ştiute şi neştiute, pentru Sfânt numele Tău, că binecuvântat eşti în veci. Amin”.

G. Istrate

Am mai scris un articol despre Sf. Ciprian,  pentru a-l citi, urmaţi linkul:
http://www.revistafelicia.ro/articol_1001132/sfantul_ciprian_dezleaga_farmecele_si_blestemele.html

5 comentarii:

  1. Îmi place cum ai prezentat viata lui Ciprian. Chiar ca mi s-a facut pielea de gaină.

    Mircea

    RăspundețiȘtergere
  2. Este greu de imaginat ca un om atat de inteligent si cultivat a intrat in "tabara celor rai", si la fel de greu de imaginat ca a reusit sa treaca in "tabara celor buni". In afara de aceste intamplari biblice, n-am mai auzit sa se fi intamplat o asemenea minune in lumea noastra reala, dar "ceea ce nu e posibil la oameni, se poate la Dumnezeu". (Oricum, povestita de tine, a fost o incantare).

    Anastasie

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa prezentare! Povestea vietii Sfantului Ciprian e cu adevarat impresionanta

    RăspundețiȘtergere
  4. De ziua Florilor (si tu esti o floare!), Iisus sa-ti daruiasca lumina dulce a amurgului, mangaierea usoara a Zefirului si roua de argint a zorilor. Mai vreau una dintre frumoasele tale creatii! Te rog!

    Casablanca

    RăspundețiȘtergere